Colibita

Un ţăran autentic
Spre sfârşitul lunii august, am primit trista veste că a murit badea Gheorghe din Colibiţa, un om înţelept, plin de har, de care ai mei se simţeau apropiaţi. Făcea parte din neamul Prăşcanilor, o familie numeroasă, care în ultima jumătate de secol reuşise să populeze întreaga moşie a bunicilor mei de la Colibiţa.

Dintre toţi, l-am îndrăgit mai ales pe badea Gheorghe, poate datorită nobleţei sufletului şi lipsei oricărei tentative de viclenie atât de des întâlnită la bârgăuani. Statura falnică, asemenea unui paltin, privirea blândă şi vorba domoală, îi dădeau un aer aristocratic, de om liber, calităţi mai rar întâlnite la români.

Era îmbrăcat întotdeauna în frumosul costum popular al ţăranilor din Munţii Bârgăului. Imaginaţi-vă albul imaculat al cămăşii şi iţarilor, gulerul şi manşetele brodate cu flori roşii şi negre, chimirul din piele lat de-o palmă, din ascunzişurile căruia se întrevedeau două lanţuri masive, unul de argint pentru ceasul de buzunar şi celălalt din nichel pentru brişca cu plăsele de os.

Pălăria o schimba după anotimp. Vara clop de paie cu panglică neagră, pe timp de ploaie pălărie din piele tare cu boruri largi, îmbibată cu seu de oaie, iar iarna cuşmă neagră de miel cu vârful îndoit într-o parte. Dacă nu era zi de sărbătoare, bundiţa şi cojocul erau purtate cu blana în afară pentru a nu se murdări.

Gândul bun îl făcea să nu se teamă de nimeni şi de nimic. Se închina doar lui Dumnezeu, iar Duminica îţi era mai mare dragul să-l vezi alături de vrednica lui soţie, lelea Paraschiva, în strană.

Cocheta bisericuţă din Colibiţa fusese ctitorită în jurul anului 1900 de un străbunic din partea mamei, Părintele Pavel, frate cu tenorul Constantin Pavel, primul director al Operei Române din Cluj. Proprietară a pădurilor din zonă, această familie înstărită s-a considerat datoare să înalţe în micul cătun de sub Piatra lui Orban, un loc de închinăciune şi slavă întru Dumnezeu. Se folosise ca material de construcţie lemnul, iar pentru fundaţie se aduseseră bolovani de râu. Stilul era cel al vechilor biserici româneşti din zonă: trei turnuri, acoperiş de şindrilă, cu streşini largi şi o mică tindă la intrare.

În fiecare dimineaţă, la răsăritul soarelui, badea Gheorghe ieşea în pridvorul casei, căuta cu privirea bisericuţa de peste apă, îşi lua clopul din cap şi făcea cu sfioşenie semnul crucii. Totul dura doar câteva clipe, după care lucrurile intrau în cotidian: vite, cosit, lemne şi multe alte activităţi atât de trebuitoare într-o gospodărie de munte.

Dintre toate animalele din bătătură, badea Gheorghe iubea caii. Avea impresia că îi completează personalitatea. Pentru îngrijirea lor îşi aloca un timp special. Spălatul, ţeselatul, împletirea cozii, adăpatul reprezentau ritualuri la care nu ar fi renunţat pentru nimic în lume. Pe lângă căruţele utilitare în gospodărie, se mai aflau o trăsură cu ziţ înalt şi două sănii albastre încrustate cu flori roşii.

După slujba creştină de duminică, badea Gheorghe scotea caii din grajd, le împodobea coama şi coada cu panglici roşii, le punea hamurile noi, o lua pe lelea Paraschivă în braţe, o suia pe ziţul înalt al trăsurii şi plecau veseli la câte o sindrofie.

Uneori coborau la Grădina de vară din centrul satului. În urmă cu 40 de ani, Colibiţa era o cochetă staţiune balneară, dezvoltată în fostele vile săseşti din zonă. Lângă Cooperativă şi Ghişeul poştal fusese amenajată o spaţioasă grădină de vară cu loje laterale din lemn alb şi un ring de dans în centru. În sunetele tarafului, clienţii consumau bere şi mici în voie.

După ce spiritele se încingeau, perechile ieşeau la joc. La început "de-a lungu”, apoi flăcăii jucau "bărbuncul”, iar într-un final "învârtita” îi arunca pe parteneri unul în braţele celuilalt. Într-un târziu, uşor ameţite de bucuria petrecerii, perechile se urcau în trăsurile împodobite cu frumoasele ţoale din lână şi plecau în tropotul cailor spre casele lor.

La sosirea în bătătură, acelaşi ritual. Badea Gheorghe o prindea cu tandreţe pe lelea Paraschiva de mijloc, o dădea jos din trăsură şi îi zâmbea. Îţi era mai mare dragul să-i priveşti. În timp ce harnica femeie pregătea cele necesare cinei, bărbatul deshăma caii şi stătea de vorbă cu ei. Îi trata cu respect ca pe nişte tovarăşi de nădejde.

Cea mai mare supărare a lui badea Gheorghe apărea când se îmbolnăveau animalele, bârgăuanii le numesc "galiţe”, sau când i se furau caii. Avea bănuielile lui. "Domnişorul Mircea, iar mi-au furat cuşmenii caii”. Întotdeauna pleca la drum seara. Se înarma cu lanternă şi topor, iar apoi o apuca pe cărări numai de el ştiute. Dimineaţa, când ne trezeam, caii nechezau veseli în grajd, iar badea Gheorghe îşi vedea liniştit de treburile lui. Niciodată nu l-am auzit să pomenească de cele întâmplate.

În unele veri, badea Gheorghe era baci la oi. Îşi avea propria lui stână, pe care şi-o aşeza într-o frumoasă pajişte de sub vârful Strunior, botezată de localnici Poiana Calului. La două săptămâni, lelea Paraschivă punea desagii cu merinde pe cai şi mergea să-şi întâlnească tovarăşul de viaţă. Uneori ne lua şi pe noi, adică pe mine şi pe fratele meu. Ne plăcea teribil atât drumul prin pădure, dar mai ales ocazia de a putea călării pe cai.

Întotdeauna badea Gheorghe ne aştepta la marginea păşunii, pentru a ne apăra de câini. Era îmbrăcat în portul specific oierilor din Munţii Bârgăului: cămaşă şi iţari îmbibate în seu de oaie pentru a nu le uda ploaia, pălărie neagră cu boruri largi, iar în picioare opinci. Când ne vedea zâmbea şi ne mângâia cu blândeţe pe cap. Apoi ne poftea la masă. Numai specialităţi: balmoş, jântiţă, tocăniţă de oaie, lapte, urdă.

După ce mâncam şi ne odihneam puţin, desagii erau încărcaţi din nou, de această dată cu roţi mari de caş, şi porneam înapoi spre casă. Badea Gheorghe ne petrecea până la marginea poienii, ne ajuta să ne suim pe cai şi ne ura drum bun.

Era scump la vorbă. Prefera să asculte, iar comentariile erau rare şi întotdeauna bine argumentate. După anul 1989, pragul casei a început să-i fie trecut de politicieni. Cu toţii îşi doreau un asemenea gospodar în partid, iar badea Gheorghe era răbdător. Îi asculta pe toţi şi uneori înclina capul îngândurat. Nu cred că îi putea influenţa cineva principiile de viaţă.

Naivi, politicienii credeau că prin vorbe meşteşugite au reuşit să-l câştige de partea lor. Înainte de plecare, unii îi dădeau chiar şi un carnet de membru de partid. Cu timpul avea o întreagă colecţie. Într-o zi, arătându-mi-o, mi-a mărturisit cu şiretenie: "Domnişoru 'Mircea, mulţi cred că m-au câştigat de partea lor, dar crezurile mele sunt aici, în inima mea, şi numai eu cu bunul Dumnezeu le cunosc cu adevărat”. Nu am ştiut niciodată de partea cui era. Asculta zilnic ştirile la un micuţ radio cu baterii, dar nu comenta niciodată. Viaţa lui se scurgea imperturbabil alături de cea a consoartei, în trăinicia gospodăriei pe care

şi-o construiseră cu vrednicia propriilor lor mâini.

În ultimii ani, lucrurile se stricaseră rău de tot. Apa lacului de acumulare îi inundase o mare parte din gospodărie, oamenii parcă nu mai erau aşa de cinstiţi şi harnici, iar autorităţile deveniseră indiferente. Deşi îşi strămutase casa undeva mai la vale de Barajul Colibiţei, vara revenea întotdeauna împreună cu lelea Paraschivă în vechea casă din Colibiţa. Îl chinuia reumatismul şi boala Parkinson. Nemaiavând forţa să lucreze, îşi petrecea majoritatea zilei pe banca din faţa casei. Mereu drept ca o lumânare, cu privirea limpede şi înţelegătoare pentru toate cele ce se întâmplau, şi îmbrăcămintea întotdeauna de un alb imaculat, asemenea primei ninsori din decembrie. Aşa mi-l voi aminti pentru totdeauna pe badea Gheorghe, singurul ţăran autentic pe care l-am cunoscut şi l-am iubit.
Conf. Dr. Mircea Gelu BUTA

Articol Mesagerul, 8 decembrie 2005

Temperatura din termometre si merii plini de fructe necoapte (deh, la 1000 m altitudine sufera bietii de singuratate - care livezi??)

A început de ieri să cadă câte un fulg în Pasul Tihuţa, temperatura din termometre a scăzut sub 0 grade Celsius, iar ninsoarea nu s-a oprit vreme de ore bune. Localitatea Piatra Fântânele şi păşunile din jurul Pasului au fost acoperite cu un strat fin de nea, spre mirarea localnicilor, care se roagă să nu aibă o iarnă la fel de grea ca cea de anul trecut. Brazii sunt troieniţi, acoperişurile caselor de asemenea, iar dovada că ninsoarea a venit puţin prea devreme sunt merii din livezile oamenilor, plini de fructe necoapte încă şi... de zăpadă.
http://www.mesagerul.ro/
18 octombrie 2005

o intreaga poveste intr-o singura fraza!

Din Mesagerul de azi:
X.X, 54 de ani, în timp ce se deplasa la volanul maşinii personale, o Dacia 1310, cu numărul XX-XX-XX, circulând dinspre Bistriţa către localitatea de domiciliu, povesteşte că la un moment dat i-a ieşit în cale un câine, pe care a intenţionat să-l evite, drept pentru care a tras de volan dreapta, dar a intrat în derapaj.

Dovleci in pomi

http://www.mesagerul.ro/afis.php?nr=00000012413

Parola (dintr-o semnatura de e-mail)

Passwords are like underwear. You shouldn't leave them out where people can see them. You should change them regularly. And you shouldn't loan them out to strangers.

Trompe l'oeil !

http://weblog.sinteur.com/?p=10752

Cheeeeeese!

http://weblog.sinteur.com/?p=10761

Organizatia Pionierilor

"Eu, ...(numele si prenumele), intrand in randurile Organizatiei Pionierilor, ma angajez sa-mi iubesc patria, sa invat bine, sa fiu harnic si disciplinat, sa cinstesc cravata rosie cu tricolor.” Va mai aduceti aminte? - http://www.evz.ro/dezvaluiri/?news_id=198310

Lacul Colibita din satelit

Fiti cuminti, ca ma uit cu Google la voi :)

Una dintre cele mai frumoase "inventii": hartile satelitare de pe Google!!

Mergeti in mod hibrid (harta si satelit) si puteti vedea lacul de la Colibita (alte detalii nu inca - niveluri mai mare de zoom nu sint suportate). Sugestie: clic pe o zona, apoi dublu clic centreaza imaginea.

L-am intilnit si noi, si dupa o spaima buna tipul ne-a cerut si bani!

Max, ursul-vedeta din statiunea Sinaia Razvan Bunea Marti, 30 August 2005 Turistii din Sinaia au posibilitatea sa se fotografieze sau sa filmeze in siguranta un urs adevarat chiar pe marginea soselei. Si nu este vorba despre un urs ratacit care nu-si mai gaseste drumul spre padure, ci de unul vedeta, care stie sa stea la poza, care mananca rosii, mormaie la comanda si care atrage ca un magnet mai ales turistii straini care nu au vazut un asemenea animal decat la televizor ori la gradina zoologica. Turistilor care trec prin Sinaia aproape ca nu le vine sa creada atunci cand pe trotuarul drumului principal din statiune zaresc un urs in carne si oase. Multi opresc masinile si coboara pentru a vedea de aproape animalul salbatic. In Europa, ursul brun poate fi vazut destul de rar. Pe intreg teritoriul Frantei, de exemplu, nu mai exista decat un singur exemplar. Ursuletul Max reprezinta o adevarata atractie pentru turistii strainii care viziteaza Valea Prahovei. „Am oprit masina cand l-am vazut, nu ne venea sa credem ca este un urs adevarat, asa ca am vrut sa luam o poza amintire. In Italia nu vezi asa ceva, de fapt, pe unde am fost prin Europa nu am vazut nici un urs in stare naturala atat de aproape”, ne-a spus Giulio Franconi, un turist italian. Max este un urs brun, in varsta de 6 ani, care cantareste 400 de kilograme. El a fost adus inca de mic la Sinaia, unde stapanul sau l-a dresat special pentru a-l folosi pentru fotografii si filmari. „Turistii nu se simt prea in siguranta in preajma lui, dar nu au de ce sa-si faca probleme, este mai bland decat un caine”, ne spune Nicu Cioata, proprietarul animalului. O fotografie cu Max costa 50.000 de lei vechi cu aparatul turistului si 100.000 cu cel al proprietarului, iar o filmare - 150.000.

Copyright © 1996-2005 Evenimentul Zilei Online.

Declaraţia primului-ministru

Declaraţia primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu (stire tvr.ro, 14 iulie 2005)

Legea privind reforma justiţiei a trecut miercuri, cu susţinerea majorităţii parlamentarilor. Dupa votul din Parlament, premierul Călin Popescu Tăriceanu a anunţat că îşi menţine decizia de a demisiona. Acest lucru se va întâmpla la începutul săptămânii viitoare.

Iată ce a declarat premierul Tăriceanu:

"Am urmărit dezbaterile de la Parlament privind modificările care ar fi trebuit aduse celor patru articole considerate neconstituţionale de către Curtea Constituţională şi asupra cărora s-a încercat, după cum ştiţi, găsirea unei soluţii politice, a unei soluţii de compromis, care să permită evitarea declanşării alegerilor anticipate. Am dat dovadă de toată disponibilitatea, iar colegii mei care au participat în comisii, la aceste negocieri, au făcut dovadă de flexibilitate pentru găsirea unui compromis. Au mers destul de departe, au acceptat modificările la două dintre articole. Sunt sigur, însă, că există o anumită limită.

În final, ceea ce s-a întâmplat şi votul în plen - probabil că sunteţi la curent - au demonstrat că se întâmplă două lucruri: nu numai că nu există voinţă suficientă pentru a promova reforma justiţiei până la capăt, la nivelul politic general al partidelor şi, implicit, în Parlament, dar nu există nici majoritatea necesară care să poată să susţină acest efort de reformă al justiţiei. Şi nu numai în justiţie, ci şi în alte domenii care să ne permită atingerea obiectivelor de integrare europeană la data stabilită prin Tratatul de Aderare a României la UE.

Vreau să vă spun că sunt extrem de dezamăgit de rezultatul votului de astăzi şi constat că se doreşte, în continuare, menţinerea unor privilegii. Se doreşte în continuare menţinerea unor structuri care şi-au dovedit ineficienţa la nivelul justiţiei, care au făcut proba "capacităţii lor", de a face o justiţie puternică în România. Motiv pentru care, ştiţi foarte bine, primim permanent critici severe din străinătate. Motiv pentru care trebuie să ascultăm permanent nemulţumirile cetăţenilor români, care se lovesc de o justiţie care este de cele mai multe ori coruptă şi mereu ineficientă.

Constat că nici una dintre cele trei condiţii pe care le-am enunţat ieri nu a fost îndeplinită. Nu s-a putut ajunge nici la un compromis politic asupra celor patru articole privind reforma justiţiei. Nu s-a ajuns nici la o înţelegere politică referitoare la eliminarea incompatibilităţilor la nivelul Curţii Constituţionale. Nu s-a ajuns la nici o înţelegere politică privind necesitatea revizuirii Constituţiei, astfel încât să permită din nou Parlamentului, să contrabalanseze, cu două treimi din voturi, decizii ale Curţii Constituţionale care, în anumite situaţii, pot să blocheze, aşa cum s-a întâmplat acum, procesul de reformă. Ca atare, motivele pentru care mi-am anunţat demisia rămân în continuare valabile. Ca prim-ministru nu pot să tolerez o astfel de situaţie. Nu vreau să fiu părtaş la procesul prin care poporul român, poporul meu, este condamnat la corupţie, la sărăcie şi la izolare.

Votul de astăzi din Parlament a dovedit clar că nu avem această majoritate politică parlamentară, care să ne permită continuarea reformelor, aşa cum ne-am angajat. Eu consider că acest lucru este necesar. Prin urmare, în aceste condiţii, îmi menţin decizia de demisie pe care am anunţat-o, iar procedurile pentru alegerile anticipate vor demara imediat după ce mă voi întoarce din vizita pe care o întreprind la Bruxelles, luni, săptămâna viitoare. Vă mulţumesc".

Piatra-Fintinele, mai exact:

Latitude: 47,21667
Longitude: 24,76667
(Decimal degrees)

Latitude (DMS): 47° 13' 0 N
Longitude (DMS): 24° 46' 0 E
(Degrees, minutes and seconds)

Parca mergea mai bine "marit", nu??

"Proprietarii pensiunilor turistice au crescut cu 50% tarifele, fata de 2004"
(Gardianul online)

Nice conjunction: Strazile, precum si Internetul

Strazile Bagdadului, precum si Internetul, abunda in ultimele zile de declaratii si zvonuri legate de soarta liderului terorist ....
http://www.evz.ro/externe/?news_id=187326

Congé sans traitement

2.7. Congé sans traitement - sans référence à une disposition légale ou réglementaire
Il arrive qu’un membre du corps enseignant sollicite un congé sans traitement, principalement pour des motifs personnels. Il n’y a aucune obligation ni de la part de l’Université ni de l’Etat d’accepter de telles demandes. Si ces dernières sont acceptées, c’est à bien plaire, sur préavis positif de la subdivision à laquelle appartient la personne. Ces demandes sont de nature exceptionnelle, et ne sauraient être répétées pour la même personne.